Skip to content

4

Este o serie de trei video-uri în care va propun trei estimări. Acest exercițiu l-am întâlnit astă vară pe internet la profesorul Steve Whyborney din Statele Unite. L-am folosit în activitatea mea și pot să spun că este activitatea preferată a copiilor. Mereu îmi cer astfel de exerciții. Drept urmare, m-am hotărât să le fac cunoscute tuturor și să vin cu exerciții în completare.

În timpul acestui exercițiu se realizează mai multe estimări și se creează discuții interesante despre numere și proprietățile lor, daca elevii sunt lăsați să își prezinte estimările și să le justifice. Se creează astfel o consolidare a proprietăților numerelor printr-o activitate atractivă.

Poate fi folosit la începutul orei sau ca activitate în completare.

Abia aștept să îmi spuneți cum vi se par aceste exerciții.

 

"Salut!" este un joc pentru exersarea aflării numărului necunoscut. L-am găsit în această vară pe internet și l-am folosit imediat în exersarea cu copiii. A avut succes și a fost des cerut ca activitate de exersare. Vă las să descoperiți cum se joacă urmărind video-ul.

El poate fi folosit și înainte ca elevii să învețe cum se află numerele necunoscute, elevii pot ghici și pot ajunge chiar singuri să descopere regula. Cei care reușesc să ghicească sunt invitați să le spună tuturor cum au reușit să ajungă la numărul corect. Din discuție în discuție se poate evidenția cum ajung la modalitățile de aflare a numerelor necunoscute.

Încep o serie de video-uri dedicate cadrelor didactice. Voi prezenta activități și jocuri care au avut mult succes la mine în clasă. Pentru început, o activitate care se introduce la începutul clasei întâi sau la începutul clasei pregătitoare, care devine o rutină a întâlnirii de dimineață și durează în jur de 5 minute. Am mai scris si un articol despre ea, dar m-am gândit că un video are un impact mai mare.

Adunarea cu și fără trecere peste ordin până la 20 este cheia succesului pentru a efectua adunări corecte.

La vârsta la care se formează aceste competențe, elevii au nevoie de materiale concrete pe care să le manipuleze pentru a-și interioriza algoritmul adunării cu trecere peste ordin. Au nevoie de multă exersare pentru ca ei să reușească să calculeze mintal rapid și corect. La școală li se explică, poate li se dă ocazia să exerseze cu materiale, poate folosesc degețelele numărând în continuare însă trebuie să ajungă să calculeze mintal  rapid și corect iar timpul la clasă nu e suficient pentru ca ei să exerseze atât cât au nevoie pentru interiorizare. De aceea ar fi foarte bine dacă acasă ar face aceasta exersare într-un mod jucăuș, plăcut.


Pe măsură ce exersează suficient (diferă de la copil la copil), mintea își găsește scurtături și nu va mai avea nevoie să manevreze cuburile pentru a scrie algoritmul de calcul, iar apoi nu va mai avea nevoie nici de scrierea algoritmului, îl va face în minte și va spune direct rezultatul. Dar copilul are nevoie să treacă prin aceste etape pentru a-și fixa temeinic acest algoritm, pentru a-și forma aceasta deprindere.

adunarea-cu-trecere-peste-ordin

3

Copiii adoră poveștile. Acestea fac parte, în mod firesc, din universul lor. Micuții te vor însoți mereu, fără rezerve, în lumea acestora. Știind acest lucru, implicit, și matematica face parte din… poveste.

Activitatea începe cu vocea domoală a învățătoarei care, fără anunțuri importante, fără atenționări și explicații, își începe firul cuvintelor. Copiii știu: e o poveste! Își găsesc repede, cu bucurie, cea mai comodă poziție, întinzându-se pe mocheta primitoare. Privirile sunt ațintite spre d-na învățătoare, urechile bine ciulite…

În tărâmul piticilor ambițioși

A fost odată ca niciodată, pe un tărâm îndepărtat, despre care… aproape nimeni n-a aflat…, o lume a unor pitici. Aceștia însă nu erau ca toți ceilalați pitici, căci știți , dragi copii,  există muuuulte feluri de pitici. Aici erau pitici ambițioși. Erau la statură atât…cam cât măsoară brațul vostru între palma și cot. Purtau hăinuțe frumos colorate și toate lucrurile care-i înconjurau aveau parcă ceva special, căci piticii ambițioși nu se mulțumeau niciodată cu ceva făcut oricum, cu ceva oarece... Erau mereu dornici să înfăptuiască lucruri deosebite, astfel încât le veneau  tot timpul tot soiul de idei năstrușnice.

În fiecare zi, piticul bucătar (și zilnic era altul care gătea pentru toți piticii ambițioși!) își alegea câte o rețetă din cartea lor de gătit. Era o carte tare groasă și destul de mare, fapt pentru care niciunul dintre pitici nu reușise încă să o deschidă singur. Încercaseră cu toții. Se opintiseră însă degeaba, căci coperta cea grea putea fi deschisă doar de catre 3-4 pitici care își adunau împreună forțele. Apoi, cu paginile, era ceva mai simplu... Odată deschisă cartea, urma alegerea rețetei: fiecare dorea ca aceasta să fie una… specială. Niciunul dintre pitici nu se mulțumea să gătească ceva simplu, ceva la îndemana oricui.

De exemplu, unul dintre pitici, într-o frumoasă zi de mai, a ales să facă… un tort. A avut nevoie de atât de multe ingrediente că au fost necesare încă 2 măsuțe pe lângă cea existentă în bucătărie (adică… în total… câte?) și timp de jumătate de zi a muncit numai la găsirea acestora și pregătirea lor în cantitățile necesare. I-au trebuit, printre altele de 3 ori câte 2 ouă, de 6 ori câte 5 pahare mari pline ochi cu făină, 10 linguri cu ulei și apoi încă vreo 4…

( Copiii sunt provocați să spună câte din fiecare s-au folosit…)

În jumătatea de zi rămasă, a urmat prepararea gustosului tort, coacerea lui… Rezultatul a fost unul uimitor! Nu a fost pitic care să nu laude gustul delicios al acestuia! N-a rămas nicio firimitură din minunea culinară preparată de ambițiosul pitic bucătar al acelei zile.

Apoi, în acest tărâm, erau unii pitici care preferau cititul. Aceștia își alegeau mereu cărți dintre cele mai interesante și, odată ce puneau mâna pe câte una, nu o lăsau jos până ce nu o terminau: de la primul până la ultimul cuvințel. Și făceau acest lucru chiar dacă asta însemnă să nu închidă un ochi toată noaptea, atât erau de ambițioși piticii cititori! Lumina lunii și prietenii licurici îi însoțeau în lectura lor nocturnă.

În sfârșit … în lumea aceasta a piticilor ambițioși, erau și unii care adorau să se joace împreună. Se adunau la umbra unui nuc mare, vechi de vreo 30 de ani, cu coroana stufoasă, încărcată de ramuri lungi și groase, cu scoarța maronie, frumos crestată, cu frunze mii și mii ce foșneau în adierea vântului… Se adunau și cel mai mult își doreau să se joace împreună ceva nou, ceva… altceva, ceva special. Astfel se făcea ca, de fiecare dată, câte unul inventa pentru întregul grup câte un nou joc. Cu toții erau mereu nerăbdători să afle cum își vor petrece împreună timpul de data aceea.

Astfel se face că, într-una din zile, unul dintre pitici, s-a îndreptat țintă spre tabla pe care o aveau sprijinită de nuc și a început să contureze un vas. Era mai degrabă un mare borcan. Forma era ușor de recunoscut! Pe capacul acestuia a notat un număr: 27. Cu toții urmăreau curioși mișcările piticului. Ce însemna oare acel desen? Dar numărul ce se ivise? Întrebările piticilor și-au găsit imediat răspunsul. Un zar verzui, cu buline roșii colorate pe fetele lui, s-a rostogolit până la picioarele unuia dintre pitici. “5!”, strigară în cor câțiva dintre jucători. Piticul de la tablă, cel care și rostogolise zarul, îl luă și-i înmuie ușor în tuș fața cu cele 5 buline. Avea acum în mână o ștampiluță. Pe borcanul desenat, piticul folosi ștampila astfel obținută, imprimând 5 buline bine conturate. Piticul le-a explicat prietenilor săi că în felul acesta se desfășoară jocul până ce pe desen se vor aduna atâtea buline cât arăta numărul 27, nici mai multe, nici mai puține. Încântați, piticii s-au oferit în grabă să fie cei care rostogolesc zarul sau cei care pun ștampila pe borcanul desenat…

Jocul a continuat o bună bucată de timp, numărul de pe capac fiind mereu altul. După 27, a urmat un 18, apoi 34, 38… Zarul era uneori “generos” aducându-le numere dorite, potrivite, alteori însă se încăpățână parcă să se rostogolească în cel mai nepotrivit mod, iar piticii ambițioși îl certau că nu e suficient de… ascultător.

Despre alte lucruri care se petreceau în acest tărâm, vom povesti și altă dată…. Acum, să ne jucăm și noi precum piticii din poveste!

borcane cu zarFiecare copil primește câte o planșă cu patru borcane asemenea celor din tărâmul piticilor ambițioși conturate pe ea și cu diferite numere scrise pe capace. Ei vor desene ceea ce zarul  le arată de fiecare dată când se oprește din rostogolire, căci nu le pot preface în ștampiluțe așa cum au făcut piticii.

Zarurile sunt pregătite, așa că… să înceapă matematica!