Skip to content

Am văzut că încep preocupările pentru amenajarea sălilor de clasă. Pe toate grupurile de învățători se cer și se postează tot felul de materiale tematice care mai de care mai drăguțe pentru decorat clasa pentru prima zi de școală și nu numai.

Felul în care elevii se simt în spațiul sălii de clasă este esențial pentru ca învățarea temeinică să poată avea loc. Mulți își doresc ca sala de clasă să îi impresioneze puternic pe elevi din prima zi de școală dar eu cred că mai mult de atât, prima zi de școală e o zi a reîntâlnirilor, o zi a poveștilor, o zi a conectării. Pe lângă aceasta, sala trebuie să se asorteze cu colectivul, trebuie să cunoaștem copiii, în primul rând, pentru a ști ce li se potrivește.

Implicarea copiilor în activitățile desfășurate va crește dacă ei simt că este spațiul lor și că pot mereu contribui la îmbunătățirea, modificarea, înfrumusețarea lui în funcție de nevoile lor de învățare. De aceea e important să îi implicăm în deciziile legate de decorarea salii de clasă sau legate de alegerea mascotei. Eu i-aș aștepta cu o clasă curată, cu panouri multe și drăguțe pentru afișaj dar aproape goale, cu mesaje de bun venit, cu calendarul lunii septembrie, calendarul celor 100 de zile de școală, cu graficul zilelor de naștere necompletat și ... cu invitația de a-și imagina cum le-ar plăcea să fie sala de clasă după care treptat în zilele următoare trecem la acțiune. Conectarea cu ceilalți e mai importantă în această zi, iar spațiul poate trece neobservat.

Lucrând în Step by Step, sala noastră de clasă a oferit copiilor spațiu mult în care ei să își afișeze lucrările, un spațiu la nivelul ochilor lor, la care să poată ajunge cu ușurința. Eu consider că  munca lor trebuie să fie la vedere și schimbată mereu, de la o săptămână la alta, trebuie să fie principalul decor al clasei. Afișarea muncii copiilor este o modalitate de recunoaștere a importanței a ceea ce ei au realizat, o celebrare a muncii dar și un model, o inspirație pentru colegii lor sau o invitație la reflectare, mai ales dacă apelează la creativitatea și originalitatea copiilor. Copiii vor vedea în lucrările colegilor diverse aspecte care le plac sau care îi duc cu gândul la alte variante de realizare, vor fi învățați să dea în mod constructiv sugestii, vor fi un stimul pentru ei. Afișarea lucrărilor este o responsabilitate și o alegere a copiilor. O lucrare de care un copil este nemulțumit nu va ajunge afișată ca o pedeapsă dar va fi încurajată afișarea lucrărilor fără pretenția ca pe panouri să ajungă doar lucrările perfecte. Munca elevilor se discută, se apreciază atât de fiecare în parte cât și de colegi și învățătoare, accentuându-se aspectele pozitive, efortul depus, progresul realizat indiferent cât de mic este acesta. E de dorit ca fiecare copil să ajungă conștient de valoarea lui și a muncii depuse cât și de ceea ce mai poate îmbunătăți.

Un părinte mi-a spus odată că e suficient să se uite împrejur și vede evoluția colectivului. Pe vremea când părinții aveau voie să intre în clădirea școlii și să își aștepte copiii la ușa clasei sau în clasă, având în vedere că era o clădire mică doar cu clase Step by Step, părinții abia așteptau să vină și să se uite pe pereți, să vadă ce am mai afișat. Pe atunci afișam și pe coridor studiile sau activitățile tematice. Acum, probabil, urmăresc pe peretele Facebook. 🙂

Consider că într-o sală de clasă, pereții clasei "vorbesc" despre elevi și pentru elevi, despre munca elevilor, reflectă realitatea în continuă schimbare și evoluție.