Am văzut că încep preocuparile pentru amenajarea sălilor de clasă. Pe toate grupurile de învățători se cer și se postează tot felul de materiale tematice care mai de care mai draguțe pentru decorat clasa pentru prima zi de școală și nu numai.

Felul în care elevii se simt în spațiul sălii de clasă este esențial pentru ca învățarea temeinică să poată avea loc. Mulți își doresc ca sala de clasă să îi impresioneze puternic pe elevi din prima zi de școală dar eu cred că mai mult de atât, prima zi de școală e o zi a reîntalnirilor, o zi a poveștilor, o zi a conectării. Pe lângă aceasta, sala trebuie să se asorteze cu colectivul, trebuie să cunoaștem copiii, în primul rând, pentru a ști ce li se potrivește.

Implicarea copiilor în activitățile desfășurate va crește dacă ei simt că este spațiul lor și că pot mereu contribui la îmbunătățirea, modificarea, înfrumusețarea lui în funcție de nevoile lor de învățare. De aceea e important să îi implicăm în deciziile legate de decorarea salii de clasă sau legate de alegerea mascotei. Eu i-aș aștepta cu o clasă curată, cu panouri multe și drăguțe pentru afișaj dar aproape goale, cu mesaje de bun venit, cu calendarul lunii septembrie, calendarul celor 100 de zile de scoala, cu graficul zilelor de naștere necompletat și ... cu invitația de a-și imagina cum le-ar plăcea să fie sala de clasă după care treptat în zilele următoare trecem la acțiune. Conectarea cu ceilalți e mai importantă în această zi, iar spațiul poate trece neobservat.

Lucrând in Step by Step, sala noastră de clasă a oferit copiilor spațiu mult în care ei să își afișeze lucrările, un spatiu la nivelul ochilor lor, la care sa poata ajunge cu usurinta. Eu consider că  munca lor trebuie să fie la vedere și schimbată mereu, de la o săptămână la alta, trebuie să fie principalul decor al clasei. Afișarea muncii copiilor este o modalitate de recunoaștere a importanței a ceea ce ei au realizat, o celebrare a muncii dar și un model, o inspirație pentru colegii lor sau o invitație la reflectare, mai ales dacă apelează la creativitatea și originalitatea copiilor. Copiii vor vedea in lucrarile colegilor diverse aspecte care le plac sau care îi duc cu gândul la alte variante de realizare, vor fi învațați să dea în mod costructiv sugestii, vor fi un stimul pentru ei. Afișarea lucrărilor este o responsabilitate și o alegere a copiilor. O lucrare de care un copil este nemulțumit nu va ajunge afișată ca o pedeapsă dar va fi încurajată afișarea lucrărilor fără pretenția ca pe panouri să ajungă doar lucrările perfecte. Munca elevilor trebuie discutată, apreciată atât de fiecare în parte cât și de colegi și învățătoare, accentuându-se aspectele pozitive, efortul depus, progresul realizat indiferent cât de mic este acesta. E de dorit ca fiecare copil să ajungă conștient de valoarea lui și a muncii depuse cât și de ceea ce mai poate îmbunătăți.

Un părinte mi-a spus odata că e suficient să se uite împrejur și vede evoluția colectivului. Pe vremea când părinții aveau voie să intre în clădirea școlii și să își aștepte copiii la ușa clasei sau în clasă, având în vedere că era o clădire mică doar cu clase Step by Step, părinții abia așteptau să vină și să se uite pe pereți, să vadă ce am mai afișat. Pe atunci afișam și pe coridor studiile sau activitațile tematice. Acum, probabil, urmăresc pe peretele Facebook. 🙂

Consider că într-o sală de clasă, pereții clasei trebuie "să vorbească" despre elevi și pentru elevi, despre munca elevilor, să reflecte realitatea în continuă schimbare și evoluție.

E al patrulea filmuleț din seria problemelor care se rezolvă prin metoda figurativă care prezintă rezolvarea problemelor în care apar trei numere necunoscute. Sunt explicate două probleme și sunt propuse spre rezolvare patru probleme.

1

Este al treilea filmuleț al seriei cu probleme care se rezolvă prin metoda figurativă. Cuprinde două probleme cu numere consecutive și patru probleme propuse spre rezolvare cu răspunsurile în descrierea filmulețului.

8

Acesta este al doilea filmuleț din seria problemelor care se rezolvă prin metoda figurativă. Cuprinde două probleme rezolvate in două variante și modalități de interpretare a limbajului matematic care apare în aceste probleme.

Evaluarea cunoștințelor elevilor trebuie să fie un instrument în folosul elevului pentru a-l motiva, pentru a-i face o imagine clară asupra progresului lui, pentru a-i întări încrederea în forțele proprii.

În școală, evaluarea vine preponderent dinspre învățător spre elev. Această evaluare însă poate fi întărită și de alte forme de evaluare cum ar fi autoevaluarea și evaluarea din partea colegilor sau a cunoscuților.

Am să vorbesc aici despre o modalitate de evaluare prin care copilul leagă ceea ce face la școală de cei din comunitatea lui. Nu este o modalitate prin care să obținem un calificativ pe care să îl punem în catalog ci o modalitate prin care copilul să se afirme în comunitatea din care face parte, să i se întărească ideea că anumite cunoștințe sunt esențiale și ajunge și el să le dobândească și să le stăpânească precum cei din jurul lui.

Putem, de exemplu, când învățăm operațiile matematice, înmulțirea, de exemplu, să le spunem copiilor (poate chiar înainte de evaluarea scrisă) că trebuie să obțină aprecierea a cinci persoane din jurul lor (bunici, părinți, frați mai mari, verișori, vecini etc.) referitoare la modul în care și-au însușit tabla înmulțirii. Pentru aceasta vor primi următorul tabel și trebuie să îsi informeze cunoscuții că ei au învățat tabla înmulțirii și îi roagă să aprecieze cât de bine o știu punându-le 10 întrebări din ea. Aceștia vor aprecia în tablel la câte întrebări au răspuns corect, cât de rapid au răspuns, dacă au avut nevoie de ajutor pentru a răspunde. Își vor scrie numele și semnătura pentru a oficializa această apreciere.

 

Cum mă descurc la tabla înmulțirii? - Aprecieri

Ascultator Răspunsuri corecte din 10 Am avut nevoie de timp de gândire? Am avut nevoie de ajutor? Observații Semnătura

 

Copiii vor fi încântați de această misiune. Înainte de a-i trimite după aprecieri însă, ajută dacă facem cu ei un mic joc de rol pentru a-i pregăti pentru diferitele reacții sau aprecieri ale cunoscuților și pentru a discuta cu ei ce trebuie să facă ei în urma acestor aprecieri dacă acestea sunt foarte bune sau primesc sugestii, indicii că de fapt nu se descurcă foarte bine.

Apoi trebuie să facem loc în programul de școală pentru ca ei să poată vorbi despre aceste experiențe. Această activitate poate trece ca una superficială, dar dacă îi pregătim pe copii corespunzător pentru desfășurarea ei și discutăm pe marginea ei, poate deveni un instrument care întărește încrederea copiilor în forțele proprii sau poate acționa ca factor motivator. În mod natural ei își doresc să fie cât mai buni în ceea ce fac și dacă eforturile lor sunt apreciate corespunzător nu pot să ducă decât la o mai mare implicare în dezvoltarea lor.

9

Metoda figurativă de rezolvare a problemelor este o metodă care se învață după ce elevii au învățat toate cele patru operații matematice. Este metoda prin care la ciclul primar rezolvăm probleme care mai târziu se rezolvă prin două ecuații cu două sau mai multe necunoscute, la ciclul gimnazial, făcând astfel trecerea mai ușoară, într-un mod mai intuitiv.

Am realizat o serie de filmulețe care iau fiecare tip de problemă în parte, iar acesta este un filmuleț introductiv care prezintă cei trei pași pentru rezolvarea oricărei probleme prin metoda figurativă. Sunt prezentați pe două tipuri de probleme.

2016-06-06-photo-00002064-1 2016-06-06-photo-00002067Este foarte important ca elevii să înțeleagă noțiunea de egalitate care într-un exercițiu matematic înseamnă că ce avem în partea stângă a egalului trebuie să fie la fel cu ce aveam în partea dreaptă a egalului. Acest lucru se vede foarte bine folosind balanța. De exemplu într-o operație de adunare daca avem 2 cuburi de o culoare într-o parte si mai punem un cub de o altă culoare iar în cealaltă parte avem 3 cuburi de aceeași culoare, balanța se echilibrează (culorile le folosim doar pentru a evidenția termenii operației matematice). Aceasta înseamnă că există o egalitate. Adică 2+1=3.

Având în vedere acestea, putem folosi balanța pentru a găsi numerele necunoscute din exerciții. Dacă avem exercițiul 3+ _ =7 vom pune 3 cuburi într-un taler al balanței iar în celălalt vom pune 7. Observăm că balanța este înclinată, talerul cu cele 7 cuburi este mai jos decât cel cu trei cuburi, spunem că cele 3 cuburi sunt mai ușoare decât cele 7 cuburi sau cele 7 cuburi sunt mai grele decât cele 3 cuburi. Pentru a echilibra balanța, pentru a obține o egalitate adăugăm câte un cub până când balanța se echilibrează. În etapa următoare copiii pot estima câte cuburi vor fi necesare pentru a echilibra balanța și apoi vor verifica. În timp se va observa că numărul pe care îl obținem este de fapt diferența celor două numere. Copiii trebuie să treacă prin această experiență pentru a ajunge la această concluzie, dacă li se dă direct informația, le va fi greu să o asimileze, să o înțeleagă, să o rețină și să o folosească atunci când întâlnesc astfel de exerciții.

Materialul concret și lucru individual cu acesta este esențial pentru înțelegerea noțiunilor și a algoritmilor matematici. Copilul trebuie să vadă, să facă, să încerce. Aceste activități se pot face în perechi sau în grupuri mici fiind încurajată comunicarea între copii, verbalizarea, gândirea cu voce tare în momentul realizării acestor activități.

 

Una din formele de organizare a activităților desfășurate la clasă atunci când se dorește exersarea cunoștințelor este lucrul în perechi. Avantajele acestui mod de lucru sunt: implicarea activă a fiecărui elev în activitate, colaborarea între copii.

De exemplu când învățăm numerele naturale de la 1000 la 10.000 după ce a fost explicată scrierea și citirea numerelor, copiii pot avea ca sarcină de lucru exersarea în perechi. Copiii își dictează unii altora numere sau citesc numere scrise de colegi. Se stabilește un anumit interval de timp pentru această activitate și un număr minim de numere care să fie citite sau dictate. Învățătorul se plimbă printre copii pentru a observa și a interveni unde e cazul. La sfârșitul timpului acordat, fiecare pereche exemplifică în fața colegilor citirea unui număr și dictarea unui număr. Se realizează astfel fixarea cunoștințelor prin verbalizare și prin ascultare, verificare.

La compararea numerelor o activitate în perechi poate fi jocul "Ghicește numărul". Un copil scrie un număr cu cifre și litere pe caiet iar celălalt trebuie să îl ghicească. La fiecare încercare i se răspunde cu "mai mic", "mai mare" sau "ghicit". Astfel copiii exersează compararea numerelor: cel care a propus numărul trebuie mereu să compare numerele spuse de coleg cu numărul ales de el iar cei care ghicesc trebuie mereu să găsească numere mai mari sau mai mici decât cel anterior.

Când ne dorim exersarea calculului mintal, pe lângă calculul mintal exersat în activitatea frontală se pot acorda 5 minute pentru exersarea calculului mintal în perechi. După cele 5 minute pot fi puse întrebări de genul: "Care a fost cel mai greu calcul pe care l-ai făcut în aceste 5 minute? Ești mulțumit de exersarea făcută? Consideri că găsești destul de repede răspunsul? Ai putea mai bine?" pentru a-i face pe copii să conștientizeze importanța acestei exersări pentru progresul lor.

Lucrul în perechi asigură participarea activă a tuturor copiilor. Fiecare copil este pus în situația de a exersa, în clasă, în timpul orei și apoi să demonstreze ințelegerea și aplicarea cunoștințelor noi.