Rând pe rând, zgribulite de frigul toamnei târzii, frunzele nucului s-au desprins de pe bătrânele ramuri și au acoperit pământul înfrigurat. La rădăcinile falnicului copac, era forfotă mare. Piticii munceau de zor: pitici cu barbă sau fără, cu scufii de diferite culori, purtând în mâini mici lămpașe dătătoare de lumină. În fiecare toamnă, ei pătrund în întunericul pământului, la rădăcinile plantelor și le ajută să reziste în iarna cea rece, să adune forțe de viață pentru ca în primăvara ce urmează să înmugurească din nou. Doi pitici, Piti și Loli, fiind tare obosiți, s-au strecurat printre bulgarii de pământ și au ieșit la suprafață. Mii de stele sclipeau pe perdeaua întunecată a nopții, iar luna revărsa, în acea noapte, valuri argintii de lumină. Piti și Loli au privit minute-n șir spectacolul ceresc. Deodată, una dintre steluțe și-a trimis o rază puternică exact pe locul în care se odihneau cei doi pitici. Inundați de lumină, piticii priveau uluiți la strălucirea acesteia care a durat preț de doar câteva clipe. Când steluță si-a retras raza jucăușa, Piti și Lilo au văzut ca la picioarele lor sunt răsfirate numeroase pietricele prețioase, fiecare sclipind în diferite culori. Le-au adunat cu grijă și au coborât grăbiți în adâncul pământului. Acolo, toți piticii s-au bucurat nespus de strălucirea mărgăritarelor. Piticul croitor a croit repede săculeti din cea mai fină mătase din lumea piticilor. Apoi, s-au adunat toți piticii așezând in mijlocul lor nestematele și săculeții. Aveau să le așeze frumos după legea lor. În lumea piticilor, săculețul se închide atunci când în el locuiește un 10. Rând pe rând, piticii au început sa umple săculeții și de fiecare dată, când într-un săculeț ajungeau să fie 10 pietre prețioase, acesta se închidea ca prin minune, spre bucuria tuturor piticilor. 7 săculeți își răspândeau acum lumina la rădăcinile bătrânului nuc... În micuțele palme ale lui Piti rămăseseră 3 nestemate, toate galbene ca niște stropi de soare. Piticii știau că acestea vor rămâne deocamdată în afara săculeților.... Erau doar 3...3 stropi de soare... Câte nestemate le-a dăruit piticilor steluța? ( Copiii răspund: 73...)

Pe nesimțite, povestea e adusă și mai mult în sala de clasă, sunt răsfirate în mijlocul copiilor pietricele colorate, săculeți fini, transparenți... Copiii devin piticii care, cu grijă, umplu fiecare săculeț cu câte 10 pietricele... Zecile apar astfel, în mod magic, în mănuțele copiilor... care închid, rând pe rând, exact 7 săculeți. Vor fi ușor dezamăgiți să vadă că lor nu le-au rămas cele 3 pietricele stropi desoare, însă “surpriză”: învățătoarea va da la o parte o frunza de nuc, descoperind cei 3 stropi de soare ce-și vor găsi locul lângă săculeții zeci... “73 avem și noi, vor murmura cu bucurie toți copiii clasei, la fel ca piticii din poveste...” și vor așterne pe paginile caietului de matematică magia poveștii: nucul, piticii la rădăcinile acestuia, cerul înstelat, luna, 7 săculeți, fiecare cu câte 10 pietricele prețioase, 3 stropi de soare... și-un singur, plin de lumină, număr: 73...

 

64

Acest video este primul din seria celor care prezintă rezolvarea problemelor sau a exercițiilor prin metoda mersului invers, metodă care se învață în clasele a IV-a și a V-a. Conține rezolvarea unei probleme prin metoda mersului invers și două probleme propuse spre rezolvare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

64

1

Acest video prezintă rezolvarea unei probleme mai dificile in doua variante: prin desen si cu ajutorul segmentelor. Contine si doua probleme propuse spre rezolvare. Pentru a intelege rezolvarea prin metoda figurativă a acestei probleme, trebuie prima dată să vă descurcati foarte bine la rezolvarea tipurilor de probleme explicate in celelalte filmulete.

 

 

64

E al optulea filmuleț din seria problemelor care se rezolvă prin metoda figurativă care prezintă rezolvarea problemelor în care apare notiunea de perimetru. Este explicată o problemă și sunt propuse spre rezolvare doua probleme.

64

Am văzut că încep preocuparile pentru amenajarea sălilor de clasă. Pe toate grupurile de învățători se cer și se postează tot felul de materiale tematice care mai de care mai draguțe pentru decorat clasa pentru prima zi de școală și nu numai.

Felul în care elevii se simt în spațiul sălii de clasă este esențial pentru ca învățarea temeinică să poată avea loc. Mulți își doresc ca sala de clasă să îi impresioneze puternic pe elevi din prima zi de școală dar eu cred că mai mult de atât, prima zi de școală e o zi a reîntalnirilor, o zi a poveștilor, o zi a conectării. Pe lângă aceasta, sala trebuie să se asorteze cu colectivul, trebuie să cunoaștem copiii, în primul rând, pentru a ști ce li se potrivește.

Implicarea copiilor în activitățile desfășurate va crește dacă ei simt că este spațiul lor și că pot mereu contribui la îmbunătățirea, modificarea, înfrumusețarea lui în funcție de nevoile lor de învățare. De aceea e important să îi implicăm în deciziile legate de decorarea salii de clasă sau legate de alegerea mascotei. Eu i-aș aștepta cu o clasă curată, cu panouri multe și drăguțe pentru afișaj dar aproape goale, cu mesaje de bun venit, cu calendarul lunii septembrie, calendarul celor 100 de zile de scoala, cu graficul zilelor de naștere necompletat și ... cu invitația de a-și imagina cum le-ar plăcea să fie sala de clasă după care treptat în zilele următoare trecem la acțiune. Conectarea cu ceilalți e mai importantă în această zi, iar spațiul poate trece neobservat.

Lucrând in Step by Step, sala noastră de clasă a oferit copiilor spațiu mult în care ei să își afișeze lucrările, un spatiu la nivelul ochilor lor, la care sa poata ajunge cu usurinta. Eu consider că  munca lor trebuie să fie la vedere și schimbată mereu, de la o săptămână la alta, trebuie să fie principalul decor al clasei. Afișarea muncii copiilor este o modalitate de recunoaștere a importanței a ceea ce ei au realizat, o celebrare a muncii dar și un model, o inspirație pentru colegii lor sau o invitație la reflectare, mai ales dacă apelează la creativitatea și originalitatea copiilor. Copiii vor vedea in lucrarile colegilor diverse aspecte care le plac sau care îi duc cu gândul la alte variante de realizare, vor fi învațați să dea în mod costructiv sugestii, vor fi un stimul pentru ei. Afișarea lucrărilor este o responsabilitate și o alegere a copiilor. O lucrare de care un copil este nemulțumit nu va ajunge afișată ca o pedeapsă dar va fi încurajată afișarea lucrărilor fără pretenția ca pe panouri să ajungă doar lucrările perfecte. Munca elevilor trebuie discutată, apreciată atât de fiecare în parte cât și de colegi și învățătoare, accentuându-se aspectele pozitive, efortul depus, progresul realizat indiferent cât de mic este acesta. E de dorit ca fiecare copil să ajungă conștient de valoarea lui și a muncii depuse cât și de ceea ce mai poate îmbunătăți.

Un părinte mi-a spus odata că e suficient să se uite împrejur și vede evoluția colectivului. Pe vremea când părinții aveau voie să intre în clădirea școlii și să își aștepte copiii la ușa clasei sau în clasă, având în vedere că era o clădire mică doar cu clase Step by Step, părinții abia așteptau să vină și să se uite pe pereți, să vadă ce am mai afișat. Pe atunci afișam și pe coridor studiile sau activitațile tematice. Acum, probabil, urmăresc pe peretele Facebook. 🙂

Consider că într-o sală de clasă, pereții clasei trebuie "să vorbească" despre elevi și pentru elevi, despre munca elevilor, să reflecte realitatea în continuă schimbare și evoluție.

64

E al șaptelea filmuleț din seria problemelor care se rezolvă prin metoda figurativă care prezintă rezolvarea problemelor în care se cunosc diferența, câtul și restul a două numere. Este explicată o problemă și sunt propuse spre rezolvare patru probleme.

64